Articole

Oare ce să-i dau să mănânce?

În Romania relația cu mâncarea face parte din identitatea noastră culturală. O regăsim în multe proverbe, expresii și obiceiuri, iar dacă stăm să ne gândim, punem adesea accent pe lipsa ei.

Există oare vreun părinte care să nu-și fi pus, cu îngrijorarea aferentă, întrebarea: ”Oare ce să-i dau să mănânce azi copilului?”

Ei bine, acest articol nu vă va rezolva dilema meniului zilnic, dar vă propun să privim dintr-un unghi la fel de important: hrănirea copilului din punct de vedere psihologic. 

În literatura de specialitate se vorbește despre trei tipuri de ”foame”: foamea de stimulare, foamea de recunoaștere și foamea de structură sau certitudine.

1. Foamea de stimulare

Reprezintă o nevoie fundamentală a creierului de a fi angajat în activități, în explorarea mediului, de a primi și integra informații din mediu.

În funcție de vârstă, copiii au nevoie de stimulări diferite. Creierul nostru are așa zise ”ferestre de oportunitate” în care are capacitatea de a dezvolta mai ușor anumite abilități. 

De exemplu, dacă în fereastra de oportunitatea specifică dezvoltării limbajului (0-3 ani) copilului nu i se oferă un mediu în care se comunică, în care este încurajat să vorbească, acesta poate întâmpina probleme serioase în achiziția limbajului.

• Foamea de recunoaștere

 Reprezintă nevoia care în mod esențial ne definește umanitatea. Avem nevoie să fim în relație cu ceilalți, avem nevoie să aparținem grupurilor, societății și avem nevoie să fim recunoscuți și iubiți păstrându-ne propria identitate.

Multe studii arată că bebelușii hrăniți corespunzător care însă nu au avut parte de mângâieri, afecțiune, ”căldură umană”, au luat mai puțin în greutate, în general s-au dezvoltat precar, atât fizic, cât și psihic.

• Foamea de structură (certitudine)

Această nevoie pare adesea neglijată la noi – probabil influențată cultural – astfel, fie părinții cad în capcana unor reguli prea rigide, fie adoptă reguli foarte permisive.

Creierul copilului are însă mare nevoie de predictibilitate. El funcționează ca un „computer al probabilităților”, care alege scenariile cele mai sigure, cele care să te țină în viață. Prin structură ajutăm creierul copilului și viitorului adult să ”calculeze” mai bine, adică mai realist. Astfel, copilul va ajunge să înțeleagă mai bine lumea, să integreze informații și, mai târziu, să-și dezvolte gândirea critică.

În funcție de vârsta copilului, părinții au la dispoziție reguli negociabile și non-negociabile care ajută copilul să înțeleagă mediul din jur și să învețe, oferindu-i copilului atât siguranță, cât și flexibilitate.

Mai jos am descris câteva activități potrivite pentru fiecare tip de ”foame”  pentru intervalul de vârstă biologică 0 – 1 an. 

• Foamea de Stimulare (nevoia de senzații, mișcare)

• Activități și jucării:
  • Se recomandă jucăriile mobile, colorate: un carusel colorat deasupra pătuțului, cu forme simple și mișcări lente, pentru a stimula vederea.
  • Texturi diferite (pături moi, jucării aspre): o păturică din bumbac moale, alături de o jucărie cu o textură mai aspră (ex: un ursuleț cu nasul texturat), pentru a stimula simțul tactil
  • Introduceți sunete, cum ar fi un set de clopoței de vânt sau o jucărie muzicală cu melodii blânde, repetitive
  • Mișcarea trebuie să fie blândă: dansuri ușoare în brațe, plimbări în aer liber, contactul piele-pe-piele.
  • Pentru gust și dentiție oferiți jucării sigure de mestecat, cu texturi și forme diferite, pe măsură ce începe dentiția.
  • Se recomandă introducerea treptată a unor mirosuri blânde (o floare cu miros subtil în cameră).
• Comportamente parentale: Vorbiți cu entuziasm, schimbați expresiile faciale, imitați sunetele bebelușului, oferiți jucării sigure de mestecat.

• Foamea de Recunoaștere (nevoia de a fi văzut, auzit, valorizat)

• Activități:
  • Mențineți contactul vizual în timpul hrănirii, schimbării scutecului, jocului, etc.
  • Zâmbiți bebelușului deseori, mai ales când interacționați cu el.
  • Răspundeți la gânguritul bebelușului cu propriile sunete, cuvinte și expresii faciale.
  • Țineți bebelușul în brațe cât mai des, mai ales în momentele de disconfort sau agitație.
  • Mângâiați-l ușor pe spate, pe burtă, pe mâini și picioare, faceți-i masaj după baie.
• Comportamente parentale: Vorbiți pe un ton blând și afectuos, imitați sunetele bebelușului, răspundeți prompt la nevoile sale, oferiți contact fizic frecvent.

• Foamea de Structură (nevoia de ordine, predictibilitate, limite)

• Activități:
  • Stabiliți ore fixe pentru masă, somn, joacă și baie, pe cât posibil.
  • Răspundeți cât mai prompt la nevoile copilului pentru a-i oferi un sentiment de siguranță.
  • Creați un ritual de culcare liniștitor (ex: baie, masaj, cântec de leagăn, poveste).
  • Introduceți un obiect de tranziție înainte de somn (ex: o păturică moale) care să-i ofere confort și siguranță.
• Comportamente parentale: Oferiți un mediu sigur și stabil, răspundeți prompt la nevoile bebelușului, oferiți ritualuri de culcare liniștitoare.

Într-un articol viitor, voi exemplifica activități adecvate și comportamente parentale pentru cele trei forme de ”foame” pentru intervalele de vârstă: 1 – 3 ani, 3 – 6 ani, 6 -12 ani, 12 – 16 ani și 16 – 18 ani.

Așadar dragi părinți, vă invit să vă hrăniți copiii nu doar cu paste și piept de pui, ci și cu stimulare, recunoaștere și structură. 

Noi, psihologii, vă putem fi alături, oferindu-vă un „meniu” variat.

Pofta bună și…. pe curând!